Dragi compatrioți,
Ne reunește, de 1 Decembrie, un mare eveniment, unul de cea mai înaltă semnificație și importanță în istoria neamului nostru: Ziua Marii Uniri din 1918.
Iar în timpurile pe care le trăim este absolut vital pentru fiecare dintre noi și pentru toți românii laolaltă să știm cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.
Un trecut de mii de ani, cu o uriașă încărcătură sufletească ne leagă, o umanitate extraordinară, dăruirea în muncă și în credință.
Ele au fondat națiunea română care, prin curaj, prin eroism, prin unitatea de sânge, de limbă și de spirit a reușit să supraviețuiască încercărilor dure ale istoriei.
Provinciile noastre – divizate de puteri cotropitoare, de imperii cu ambiții și puteri nețărmurite – au știut să-și mențină în adâncul inimii muzica absolut unică a cântecului de dor.
S-au prăbușit imperii: otoman, rusesc, austro-ungar și noi ne-am putut în sfârșit împlini destinul de țară ce-și înfăptuia Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, sărbătoare sacră a neamului românesc.
Nu voi insista asupra cărturarilor, a bisericii, a oamenilor politici cărora le datorăm deșteptarea și activarea tuturor românilor cărora trebuie să le rămânem pe veci recunoscători.
Dar insist asupra faptului că azi monumentul pe care ar trebui să-l reprezinte în conștiința noilor generații strămoșii noștri – cărora le datorăm ceea ce suntem – devine progresiv inexistent.
Iar apelul meu din aceste clipe, către cei prezenți, către românii din întreaga țară și din diaspora, este un apel solemn pentru a face – și nu a lăsa în grija altora – tot ce e cu putință pentru ca fundamentele nobile pe care e clădită această națiune să pătrundă în inimile și în conștiința copiilor și adolescenților de azi, cu eleganță și discreție – temelie a culturii noastre, garanție a supraviețuirii noastre, încărcătură și fundament moral indispensabile pentru viitorul lor și al țării.
Trăiască România!
La mulți ani!
