La data de 27 septembrie 2024, la sediul Ministerului Afacerilor Interne a avut loc o dezbatere pe tema violenței domestice. Redăm în continuare principalele aspecte discutate în cadrul dezbaterii la care au participat reprezentanți ai structurilor Ministerul Afacerilor Interne cu atribuții în domeniu, ai ONG-urilor specializate pe această problematică și oficiali ai altor instituții cu care MAI colaborează pentru combaterea și prevenirea acestui tip de infracționalitate:
Bogdan Despescu, secretar de stat în M.A.I.:
Ne revedem în acest format, în acest cadru, cu o altă temă importantă pentru societatea românească, respectiv violența domestică. Mă bucur să văd că la această masă rotundă avem reprezentanți atât din partea instituțiilor, cu atribuții în domeniu, dar mai ales reprezentanți ai ONG-urilor, fundații – societatea civilă de care avem nevoie în fiecare moment și pentru fiecare caz pe care îl gestionăm.
(…) Este o zonă a criminalității care a pătruns în tot ce înseamnă familie. Afectează cupluri, afectează copiii și, bineînțeles, afectează comunități. Acțiunile noastre din ultima perioadă s-au direcționat, împreună cu dumneavoastră, pentru a încuraja sesizarea acestor fapte, acestor abuzuri. Vrem ca acest semnal să fie auzit de cei care au nevoie să audă acest semnal și să audă persoanele în cauză, că nu acceptăm în niciun fel violența domestică și această zonă de criminalitate nu are nicio scuză.
Din perspectiva structurilor Ministerului Afacerilor Interne, am discutat foarte mult pe zona de a identifica mai mult decât se prevede în statistică, pentru că în statistică sunt faptele care sunt reclamate, sunt acele infracțiuni de care luăm la cunoștință.
Am insistat și insistăm la tot ce înseamnă prezență polițienească și se vede în ultima perioadă o altă abordare din punct de vedere al sesizărilor. Structurile MAI au acționat și vor acționa pentru o reacție rapidă și din această perspectivă s-a investit foarte mult în elemente de dotare, în mobilitate, în sisteme de comunicații și suntem într-un parteneriat cu toți actorii sociali.
Din punct de vedere al intervenției, o noutate a fost implementarea sistemului informatic de monitorizare electronică și mă bucur să vă informez că la 1 octombrie, mai precis în ziua de marți, vom extinde acest mecanism la nivel național. Am devansat termenul, ne bucurăm să putem anunța acest lucru, a fost o informare după modificare legislativă, acum am operaționalizat aceste sisteme, aceste mecanisme de lucru și putem spune că odată cu 1 octombrie vom avea un mecanism la nivel național de folosire a brățărilor electronice. Cred că este un pas important, cu siguranță vor fi probleme, pentru că ne-am confruntat cu aceste probleme din punct de vedere al semnalului telefonic, din punct de vedere al modului de reacție a persoanelor ș.a.m.d., dar luând în calcul fiecare incident, fiecare problemă putem să o corectăm, putem să o îmbunătățim ca și reacție, putem să avem o altă abordare de la un caz la altul, astfel încât să fim mai buni, să fim mai aproape de cei care au nevoie de noi.
Marius Mihai, Direcția de Ordine Publică:
(…) Eu pot să vă spun că pentru victimele violenței domestice, care au acceptat monitorizarea electronică, nu a existat nicio speță în care să fi fost ucisă, rănită grav sau să i se pună viața sau sănătatea în pericol.
Luminița Popescu, secretar de stat – A.N.E.S.:
(…) Cred că știți cu toții că gestionăm linia telefonică națională 0 800 500 333. Apropo de încrederea crescută a victimelor în autorități, vreau doar să vă dau, să fac o analiză comparativă între numărul de apeluri din perioada 2018-‘19, când erau până în 2.000/an și anul trecut 2023, când la call-center s-au efectuat aproape 10.000 de apeluri. Numărul de apelante a crescut de cinci ori.
Eu cred că noi cu toții ne-am făcut treaba și trebuie să intensificăm eforturile în acest sens. Ce s-a întâmplat între timp, din 2018 încoace? Avem ordin de protecție provizoriu, ulterior, sistem de monitorizare electronică a agresorilor, care, așa cum spuneau antevorbitorii mei, nu este solicitat de toate victimele care solicită ordin de protecție provizoriu și aici cred că trebuie să intensificăm eforturile și dumneavoastră, și noi și să ne sprijinim reciproc, pentru că o victimă a violenței domestice, știe în ce fel poate primi sprijin de la autoritățile statului, în măsura în care informația ajunge la ea, și aici mă refer la mediul rural, că în urban, urbanul mic, informația circulă mai rapid, însă, din păcate, în zonele rurale și personalul dumneavoastră și profesioniștii sunt mai puțini și, implicit, informația ajunge mai greu. De asemenea, în afară de modul în care legislația le protejează efectiv viața, victimele trebuie să știe că există servicii la nivel național unde ele pot primi cu adevărat sprijin pentru o viață în siguranță.
Noi am creat în România, în toate județele, o rețea inovativă de locuințe protejate, în care victimele violenței domestice și ale violenței de gen pot beneficia de terapie, prin grupuri de suport și consiliere vocațională, pentru o perioadă de cel puțin un an de zile, cu posibilitatea de prelungire, bineînțeles, alături de copiii lor, pentru că de fiecare dată, în cele mai multe cazuri, victimele violenței domestice sunt însoțite de copii și ar trebui să ne gândim permanent la acest aspect.
Florica Prica, psihoterapeut, Asociația Touched:
(…) Interacționez efectiv cu aceste victime, în mod deosebit cu femeile agresate și cu copiii acestora. Ele, victimele, pentru că foarte rar în cabinet vine și partenerul agresor, se confruntă cu sentimente puternice, sunt sentimente de vinovăție, se simt vinovate că au ajuns în această situație, pentru că ceea ce li se repetă de către agresor, ajung să și creadă despre sine: că ele sunt vinovate. Chiar dacă au fost agresate, ele mai întâi se simt vinovate că au declanșat acea acțiune a lui.
Încearcă să facă lucrurile din în ce mai bine și evident că agresorul găsește în mod continuu motive de a declanșa acest sentiment de vinovăție, Nu ești bună de nimic, nu ești în stare. De cele mai multe ori reușește să îi anuleze valorile, în sensul că ea se simte fără valoare, indiferent care ar fi pregătirea ei profesională, statutul ei social, poziția ei în societate sau resursele financiare, ajunge să creadă ceea ce repetă el: este vinovată. Vinovăția este un sentiment foarte puternic.
Se confruntă apoi cu rușine, această victimă. Îi este rușine că nu poate să fie mai bună, nu poate să facă pe placul persoanei iubite.
Mădălina Georgiana Banu, Direcția Generală de Asistență Socială București:
(…) Mă bucur să pot spune că am reușit să înființăm o paletă completă de servicii destinate victimelor, întocmai cum sunt ele prevăzute în legislație. O să încep prin a spune despre un număr de telefon scurt, apelabil non-stop, la care poate apela orice persoană care are cunoștință despre existența vreunei victime ce necesită ajutor sau chiar victima în sine. Ulterior apelului telefonic, colegii mei din cadrul Serviciului Urgențe Sociale se pot deplasa pe teren să preia victima și să urmeze traseul dorit de aceasta. Avem două centre de primire în regim de urgență, cu o capacitate totală de 70 de locuri. Avem un centru pentru agresori, avem un centru de informare și sprijin pentru femei.
Ionuț Eduard Staicu, Centrul Operațional al I.G.P.R.:
(…) De la 1 octombrie 2022, până ieri inclusiv, absolut toate măsurile în care s-a dispus monitorizare electronică a persoanei, în absolut toate măsurile, nu a existat o recidivă. Au existat mai multe tentative ale persoanelor supravegheate de a demonta brățara, însă, de fiecare dată reacția structurilor noastre a fost una rapidă. S-a concentrat pe două paliere, în primul rând pe protejarea victimei și după aceea, pentru depistarea persoanei care a intervenit asupra brățărilor.
Dan Radu, Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității:
(…) Într-adevăr, există un procent destul de însemnat de persoane care refuză instituirea acestor măsuri de monitorizare electronică și atunci ne-am pus problema De ce? Și, ca urmare a intervievărilor și a activității de cercetare pe care colegii mei au efectuat-o, a rezultat în principal faptul că persoanele respective nu consideră de o gravitate atât de mare fapta comisă de autor, încât să fie luată o astfel de măsură, lucru pe care ar trebui cu toții, aici de față, să îl îmbunătățim prin a informa, a educa, dacă vreți, publicul cu privire la beneficiile acestui instrument, cu privire la consecințele neaccesării, pe de altă parte, a acestui instrument.
Angela Chirvăsuță, Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității despre aplicația Bright Sky RO
În momentul de față, sunt 11.000 de utilizatori activi ai acestei aplicații. Ea nu oferă numai informații, ci și o sumă de locații în care ele pot cere ajutor. Există o hartă de servicii atât a secțiilor de Poliție, cât și a serviciilor care oferă consiliere și, prin această aplicație, își pot salva și probe, pentru că, în momentul în care vrei să faci cunoscută o faptă, trebuie s-o și dovedești. Nu este de ajuns să spui că ai pățit ceva. În momentul în care vrei să reclami, îți ceri drepturile, trebuie să faci și dovada acestor fapte. Și, prin această aplicație, care este legată, – victimele sunt învățate că este legată la o adresă de mail personală, probele sunt salvate automat, deci nu se salvează în telefon, ci pot fi accesate ușor în momentul în care victima va hotărî să facă ceva împotriva agresorului.
Spuneam că această aplicație nu se adresează doar victimelor, se adresează totodată și persoanelor din familie, cunoscuților, care vor să ajute o astfel de victimă. De multe ori, auzim în jurul nostru zgomote, scandaluri în familie și nu știm ce să facem, cum să abordăm victima, să nu-i facem rău, să nu-i facem mai multe probleme în cuplu sau în concubinajul în care trăiește, pentru că legislația noastră apără și femeia căsătorită, și pe cea care trăiește într-o relație, dar nu este instituționalizată.
(…) Le-am arătat femeilor că nu este corect ca acest decalaj de putere să fie acceptat și, în același timp, că nu pot ieși singure dintr-o astfel de situație, chiar dacă ele își doresc acest lucru și se tem să fie judecate de cei din jur, nu vor avea capacitatea să iasă din această situație dacă nu ne vor cere nouă ajutorul sau nu vor cere structurilor de asistență socială sprijinul, să fie consiliate ce să facă și cum să facă.
Anca Nistor, Asociația Touched:
(…) Am observat din poveștile victimelor violenței domestice că agresorii fie și-au schimbat o parte din tactică, fie și-au dat seama că, dacă recurg la abuzul fizic, se vede, și abordează tot mai mult din perspectiva emoțională, și psihică, și financiară. O parte din agresori recurg la metode poate mai fine în violența domestică și am constatat cu tristețe că sunt vecini, colege, rude, prietene care, dincolo de ușa apartamentelor, trăiesc astfel de presiuni.
Simona Voicescu, Asociația Necuvinte:
(…) În momentul de față, vorbim despre un sistem național de monitorizare, în care avem dezbateri în sediul Ministerului de Interne, despre violența în familie, în care Poliția Română și Ministerul de Interne colaborează cu societatea civilă și s-au realizat o multitudine de campanii. Este îmbucurător să vedem aceste progrese, este îmbucurător să vedem că fiecare dintre noi am avut un rol cât de mic, o picătură în aceste schimbări. N-aș vrea să punctez chiar toate proiectele pe care le-am avut cu Poliția Română. Suntem parteneri de foarte mult timp și de la campanii naționale și locale, proiecte în școli și proiecte destinate refugiaților în punctele de frontieră, în parteneriat cu Poliția de Frontieră, cred că am acoperit cam tot ce puteam să acoperim și vom continua să colaborăm.
Cristina Marilena Horia, Fundația Sensiblu:
(…) Am pus accent mult și pe partea aceasta de formare pentru polițiști, formare pentru cei care lucrează la intervenții, intervenția la firul ierbii și am avut o surpriză extrem de frumoasă. În anul 2022, am avut un program de formare pentru polițiști din zona rurală. A fost o surpriză absolut extraordinară să văd niște oameni atât de implicați, oameni tineri, oameni dornici să afle, dornici și care puneau întrebări autentice.
Cristina Stepănescu, A.N.I.T.P.:
(…) Există o relație între traficul de persoane și violența domestică. În foarte multe cazuri se ajunge chiar și la relații de căsătorie, deci maritale, între traficant și victimă și, din aceste relații pot să apară și copii. Principala metodă de recrutare a victimelor traficului de persoane exploatate sexual sunt femei, iar metoda de recrutare este loverboy. Și în anul acesta rămâne principala metodă de recrutare, menținând trend-ul pe care noi l-am semnalat în anii precedenți.
Rodica Lungu, Asociația Solwodi:
Cazul la care vreau să mă refer este un caz dureros din nordul țării, pentru că noi luăm beneficiare din toată țara și a fost referit de o vecină a acestei doamne. Această doamnă, să-i spunem Lenuța, ca să păstrăm și confidențialitatea, la 16 ani a cunoscut un domn cu care a și rămas, împotriva voinței familiei. A plecat cu el, au plecat în Italia, a reușit să treacă granița. Acest bărbat a profitat de ea, a reușit să o convingă să aibă relații cu alți bărbați, iar după aceea, ea rămânând însărcinată, s-a întors în țară. În țară, pe lângă faptul că trebuia să-l întrețină pe acest bărbat, pentru că el avea jocuri de noroc, avea viața lui privată, trebuia să-i plătească și datoriile, să aibă un serviciu. Și între timp a mai apărut un copil.
(…) Timpul a trecut, doamna s-a angajat, a avut o viață normală, copiii au crescut frumos și au reușit într-un final să depășească această traumă. Bine, cu o colaborare a diferiților specialiști, în special Direcția de Protecție a Copilului, care ne-a fost alături.
Cătălina Surcel, Asociația Telefonul Copilului:
(…) Ne bucurăm că în România am putut să facem progrese în ceea ce privește serviciile pe care le oferim copiilor, serviciile în principal de consiliere și, desigur, nu de neglijat, tot mai multe situații în care intervenția Poliției a făcut diferența chiar între viață și moarte în viețile copiilor.