Declarația de presă a ministrului afacerilor interne, domnul Ioan – Dragoș Tudorache, din data de 02.11.2016

Liviu Iolu: Bună ziua! În şedinţa de guvern de astăzi a fost adoptat un nou UG privind înfiinţarea unei noi structuri la Ministerul de Interne, Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, şi domnul minstru Dragoş Tudorache o să dea câteva detalii, după care va avea şi câteva concluzii ale exerciţiului naţional de seism 2016. Domnule ministru, vă rog.Dragoş Tudorache: Mulţumesc. Buna ziua! Vom începe cu proiectul de ordonanţă de urgenţă privind noua structură de protecţie internă la Ministerul de Interne, care se va numi Direcţia Generală de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne. Ştiţi foarte bine, a fost una din priorităţile pe care am anunţat-o de la începutul mandatului meu, o prioritate care venea dintr-o nevoie identificată înainte de începerea mandatului meu şi venită din realităţile apărute de-a cursul timpului, şi mai ales în acest an, în ceea ce priveşte funcţionarea acestei structuri. Aş începe întâi prin a prezenta succint care sunt elementele de noutate care apar în acestă ordonanţă de urgenţă, care sunt elementele constitutive ale acestei noi structuri. În primul rând aş spune că elementul de noutate este faptul că avem o normă primară la nivel de lege pentru funcţionarea structurii de protecţie internă a ministerului, ceea ce până acum nu aveam, ea era reglementată doar prin câteva prevederi în ordonanţa de urgenţă, în legea funcţionării Ministerului de Interne. Deci, creăm practic, pentru prima oară, un cadru juridic clar pentru funcţionarea acestei structuri. Aceasta nu poate face decât să aducă garanţii suplimentare cu privire la modul în care funcţionează o astfel de structură esenţială pentru activităţile desfăşurate de Ministerul Afacerilor Interne şi pentru funcţionarea statului. În al doilea rând, ceea ce face această ordonanţă de urgenţă este să clarifice competenţele acestei structuri. Aici am vorbit deja, în ultimele săptămâni, foarte mult, pe tema delimitării foarte clare a competenţelor structurii de protecţie internă a Ministerului de Interne, în ceea ce priveşte strict activităţile, personalul, misiunile, patrimoniul şi informaţiile, sistemele IT pe care le gestionează ministerul. Este un element foarte important, pentru că acest lucru elimină suprapunerile care existau până acum în competenţa DIPI, în competenţa structurii, aşa cum exista ea până acum în Ministrul de Interne, şi alte structuri ale statului, în speţă Serviciul Român de Informaţii, în ceea ce priveşte relaţionarea cu instituţii în afara ministerului, dar şi suprapuneri în activitatea acestei structuri cu alte structuri din cadrul Ministerului de Interne, în speţă Poliţia Română şi Direcţia Generală Anticorupţie. Deci, această ordonanţă, şi este foarte important să subliniem acest lucru, încadrează foarte clar noile competenţe ale structurii şi le circumscrie, la fel, foarte clar activităţii Ministerului Afacerilor Interne în domeniul ordinii publice şi în domeniul integrităţii personalului Ministerului Afacerilor Interne şi a misiunilor pe care le desfăşoară. Un al treilea element foarte important pe care îl introduce ordonanţa de urgenţă este controlul parlamentar. Acest control parlamentar, aşa cum veţi vedea în ordonanţa de urgenţă, se va înscrie pe două paliere. Este un control parlamentar pasiv, prin faptul că ministrul de resort este chemat în parlament să dea raportul asupra activităţilor noii structuri atunci când i se cere, dar introduce şi un element proactiv, pentru că creează posibilitatea ca parlamentul să creeze mecanisme de auditare a acestei structuri, aşa cum o face de altfel şi pentru celelalte servicii de informaţii ale statului – SRI, SIE sau SPP -, în baza Legii 51/1991. Un al patrulea element foarte important este că această structură creează nişte mecanisme de integritate foarte clare pentru personalul care lucrează în această structură. Şi aici intervine şi elementul care a captat foarte mult atenţia publică în ultimele zile, şi anume caracterul militarizat al acestei structuri. Este vorba, de fapt, de faptul că personalul care va lucra în această structură în mare parte va fi personal militar şi acest element, consider eu, şi considerăm noi, şi am discutat şi în şedinţa de guvern foarte mult pe această temă, aduce un element de credibilitate, de rigoare, de ordine şi de garanţii suplimentare atât pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne care este supus activităţii acestei structuri, cât şi pentru coerenţa cu care structura nouă a Ministerului de Interne va interacţiona, va lucra cu celelalte servicii de informaţii ale statului. Aş mai spune acum câteva chestiuni legate de oportunitate şi de elementul de urgenţă. Din nou, sunt chestiuni care au apărut foarte mult în spaţiul public, s-au pus întrebări, spun eu, întrebări legitime, cu privire la necesitatea, de ce venim acum cu această ordonanţă de urgenţă, care este urgenţa intervenţiei pe această zonă. Aş spune, în primul rând, că motivul pentru care am intervenit şi am procedat cu această reorganizare ţine de faptul că în ultima perioadă această structură şi-a pierdut foarte mult din credibilitate atât în extern, cât şi în intern. Credibilitatea, atât în extern, cât şi în intern, este esenţială pentru modul în care o astfel de structură trebuie să lucreze. Este esenţial ca această structură să aibă o coerenţă de intervenţie şi o bună cooperare cu structuri precum structurile Parchetului, DNA, DIICOT, dar şi cu celelalte structuri din comunitatea naţională de informaţii – SRI, SIE, SPP şi STS. Tocmai pentru că, mai ales în acest an, se ştie foarte bine, dosarul de la DNA în ceea ce priveşte modul în care fonduri operative ale structurii DIPI au fost folosite, toate aceste lucruri au dus la sincope de interacţiune, de funcţionare, de cooperare între structura Ministerului de Interne şi ceilalţi parteneri instituţionali cu care ar trebui să lucreze şi acest lucru trebuia reglat de urgenţă, pentru că, într-o structură atât de importantă pentru misiunile Ministerului de Interne, este esenţial să redăm această credibilitate în modul în care structura operează. Şi aspectul caracterului militar ţine şi el de această nevoie de credibilizare şi de coerenţă, aşa cum spuneam înainte. În ceea ce priveşte următorii paşi, deci ce se va întâmpla de astăzi, începând, aş spune două lucruri foarte importante. O dată că, începând de astăzi, conform dispoziţiilor tranzitorii ale ordonanţei de urgenţă, va începe să curgă o perioadă de 15 zile în care practic se face transferul de responsabilitate – predarea-primirea – între actuala structură şi structura nouă. Un element foarte important şi, din nou, au fost multe întrebări venite în spaţiul public pe această zonă, partea de securizare a arhivelor este foarte importantă şi, în zilele următoare, prin ordin de ministru, voi lua măsuri specifice şi foarte stricte pentru a asigura securizarea arhivelor, securizarea echipamentelor, materialului cu care această structură funcţionează. Mai este un ultim aspect pe care aş vrea să îl spun şi care este foarte important, şi anume coerenţa acestei reorganizări cu ceea ce s-a întâmplat după adoptarea, de către Curtea Constituţională, a deciziei cu privire la mandatele de interceptare. Practic, după această decizie, capacitatea DIPI de a interveni şi de a duce la îndeplinire mandate tehnice, sub coordonarea Parchetelor, a dispărut. Din acest motiv, Parchetele se bazează, după decizia Curţii Constituţionale, exclusiv pe celelalte structuri ale Ministerului de Interne, şi anume Direcţia de Operaţiuni Speciale – DOS – şi Direcţia Generală Anticorupţie, motiv pentru care am simţit nevoia de a întări aceste două structuri şi, practic, reducerea de personal la nivelul structurii de protecţie internă se va regăsi într-o creştere a capacităţii celorlate două structuri – DOS şi DGA – atât la nivel de resurse umane, sunt mai multe de 600 de funcţii care vor fi transferate de la structura de protecţie internă către DOS şi către DGA, mai mult sau mai puţin în cote egale, dar şi a resurselor tehnice, pentru că şi o parte din resursele tehnice ale noii structuri – maşini, instalaţii specifice de înregistrare – vor fi transferate către structura DOS şi către structura DGA tocmai pentru a întări această capacitate de susţinere a activităţilor Parchetelor. M-aş opri aici. Dacă sunt întrebări.Liviu Iolu: Dacă nu sunt întrebări pe această temă, propun să trecem la următorul subiect.Reporter: Eu aş vrea să vă întreb, domnule ministru, dacă credeţi că toate aceste clarificări îi vor mulţumi şi pe sindicaliştii de la nivelul Poliţiei, pentru că ei spuneau că, de fapt, această schimbare a DIPI pe care o faceţi dumneavoastră, este doar ca SRI să pună mâna pe acele arhive despre care spuneaţi dumneavoastră şi pe lista ofiţerilor acoperiţi? Şi spuneau chiar că vor ieşi în stradă cu proteste dacă se întâmplă ce s-a întâmplat azi.Dragoş Tudorache: Da, vă mulţumesc foarte mult pentru întrebare, pentru că îmi permite să mă refer şi la partea de consultare publică pe care am desfăşurat-o în ultimele două săptămâni şi care a fost un element foarte important din punctul meu de vedere al reorganizării pe care o definitivăm astăzi. În mod deliberat nu m-am grăbit să aduc Ordonanţa de Urgenţă direct în şedinţa de guvern, un lucru care de obicei se întâmplă cu ordonanţele de urgenţă, tocmai pentru că am considerat că o schimbare atât de importantă trebuie să întrunească cât mai multe din aşteptările celorlalţi parteneri, inclusiv partenerii sociali – sindicate, dar şi societate civilă şi cadrele Ministerului de Interne. Motiv pentru care, din prima săptămână, am pus la dispoziţia tuturor proiectul de ordonanţă şi vă pot spune că am avut reacţii foarte consistente din partea – cum spuneam – a întregului spectru şi vreau să mulţumesc celor care au făcut comentarii. Am preluat în marea majoritate aceste comentarii şi sugestii ale lor. Singurul element rămas, să spun, în discuţie – şi el a venit, într-adevăr, din partea sindicatelor – a fost, pe de o parte, elementul de militarizare, pe care ei l-au contestat de la bun început. Noi, ca minister, am pus toate argumentele pe masă, credem noi, în susţinearea formulei pe care am adoptat-o, argumente pe care, cel puţin o parte din sindicate, nu le-au agreat. Face parte din dialog. Nu întotdeauna, în urma unui dialog, ajungem şi la o concluzie comună, dar, din nou, din punctul meu de vedere, din punctul de vedere al guvernului, aşa cum a adoptat astăzi ordonanţa, este soluţia cea mai potrivită la nevoile, la necesităţile pe care le adresăm noi prin acest text. În ceea ce priveşte arhiva şi listele de acoperiţi, cred că este o impresie greşită care s-a indus în rândul reprezentanţilor sindicatelor, pentru că arhiva DIPI nu pleacă nicăieri. Arhiva DIPI şi listele de acoperiţi rămân în cadrul noii structuri, rămân în Ministerul de Interne. Cum spuneam, chiar în acest moment, practice, se realizează securizarea completă a arhivelor. Atât arhivele fizice, deci dosarele de hârtie care au existat, arhiva istorică, dar şi sistemele informatice, care la acest moment, practice, gestionează şi stochează activitatea acestei structruri. Deci, nu va fi niciun transfer de arhive către nimeni. Deci, ele rămân, sunt securizate şi rămân, vor fi preluate apoi de noua structură.Reporter: Vreau să vă mai întreb un singur lucru. Spuneaţi, referitor la ce s-a întâmplat cu dosarul care este deschis, acela a fost un element de urgenţă, adică ce s-a întâmplat cu fosta guvernare, prin DIPI, a reprezentat unul din elementele de urgenţă pentru care aţi dat această ordonanţă astăzi? Aşa să înţelegem?Dragoş Tudorache: Acel dosar a arătat un simptom. Deci, a arătat ceea ce se întâmpla şi nu ar fi trebuit să se întâmple în cadrul acestei structuri şi, cum spuneam, a dus la o decredibilizare a acestei structuri în interacţiunea cu parteneri importanţi instituţionali ai Ministerului de Interne. De modul în care această structură, care se ocupă de integritatea personalului Ministerului Afacerilor Interne, integritate care, în cazul în care se materializează vulnerabilităţi sau riscuri, se transformă într-un dosar de corupţie, de exemplu, un astfel de dosar nu poate fi lucrat eficient între structura ministerului şi DNA, decât dacă există o încredere totală în modul în care această structură funcţionează. Deci, da, şi dosarul a contribuit la convingerea pe care eu am avut-o şi noi ca guvern, colectiv, am avut-o că ceva trebuie să se schimbe în această structură şi în modul ei de funcţionare.Reporter: Vă mulţumesc.Liviu Iolu: Mulţumesc mult. Ultima întrebare pe această temă.Reporter: Comandantul DIPI urmează să fie propus de către dumneavoastră şi, evident, cu avizul CSAT, numit. Deja aţi făcut o propunere în acest sens sau urmează în perioada următoare?Dragoş Tudorache: În următoarele două săptămâni.Liviu Iolu: Mulţumesc mult. Trecem la concluziile preliminare ale exerciţiului de seism. Ştiţi că, timp de două zile, am avut cel mai amplu exerciţiu de mobilizare şi răspuns la dezastru din ultimii 25 de ani. Domnule ministru, aveţi concluziile.Dragoş Tudorache: Da. Avem concluzii preliminare. Cred că cel mai bine şi transparent ar fi, decât să stau să vă citesc cele trei pagini pe care le-am primit, să vi le pun la dispoziţie şi imediat, când mă voi întoarce la minister, voi pune la dispoziţia tuturor aceste trei pagini de concluzii preliminare, unde veţi vedea că, pe fiecare palier, avem punctele tari şi punctele slabe ale lecţiilor, să spun, pe care le-am învăţat în aceste două zile. Ceea ce aş vrea să spun însă acum şi aici este că – şi o spunea deja domnul Iolu mai devreme – trebuie să înţelegem că este prima oară când facem un exerciţiu, de o asemenea amploare, pentru o astfel de situaţie în România. Pentru mine, ca ministru, pentru noi, ca minister, era foarte important să validăm, să ştim în ce stadiu suntem. Eu nu am vrut să fac un exerciţiu de succes pregătit, premeditat, în care să spunem: totul merge bine, ministerul este pregătit de o manieră mai bună sau mai puţin bună pentru o situaţie ca cea pe care am simulat-o în aceste două zile. Ceea ce noi am vrut să facem este să validăm procedurile, conceptul de intervenţie pe care l-am definit în ultimul an. Ştim cu toţii ce s-a întâmplat la „Colectiv” acum un an, ştim cu toţii ce s-a întâmplat în alte situaţii de urgenţă, fie că sunt inundaţii, fie că vorbim de alte crize, cum au fost prăbuşirile de elicopter sau de avioane în munţi, de fiecare dată ne-am pus cu toţii întrebarea de ce autorităţile statului au reacţionat sau nu au reacţionat într-un anumit mod. Ceea ce eu am vrut să văd cu acest exerciţiu este, în mod real, suntem pregătiţi? Dacă nu suntem pregătiţi sau dacă sunt puncte vulnerabile în modul nostru de pregătire, trebuie să le ştim şi trebuie să le ştim din practică, nu din analize interne sau ceea ce ne spun o structură sau alta. Deci, din punctul meu de vedere succesul este faptul că am făcut acest exerciţiu, deci acest lucru este foarte important şi vreau să spun de la bun început. În al doilea rând, ceea ce vreau să spun este că a fost o mobilizare fără precedent la nivelul structurilor de intervenţie; au fost mai mult de 6.000 de oameni angrenaţi în acest exerciţiu şi mai mult de 680 de mijloace tehnice mobilizate, începând de la autoutilitare de toate categoriile şi terminând cu elicoptere şi alte echipamente specifice unor astfel de situaţii de urgenţă, în speţă un cutremur major. Ceea ce eu am căutat şi noi, ca minister, am căutat să validăm a fost, în primul rând, comanda, modul de comandă şi de control al unei astfel de intervenţii. Ne amintim cu toţii raportul de după situaţia „Colectiv” şi cred că ne amintim cu toţii că una din concluziile acelui raport era faptul că în structura de comandă exista o neclaritate cu privire la rolurile celor care trebuiau să îşi asume comanda, să o exercite în mod efectiv, într-o astfel de situaţie. Acest lucru, din punctul meu de vedere, a funcţionat bine. În aceste două zile am avut o structură de comandă bine definită, clară, cu roluri foarte clare şi care a dat rezultatele pe care eu le-am aşteptat, deci nu am mai avut situaţii de genul doi – trei oameni la diverse nivele care îşi asumă comanda în acelaşi timp şi nu ştie cine dă ordine. S-a ştiut foarte clar cine a dat ordinele, s-a ştiut foarte clar cine îşi asumă comanda operativă şi modul în care trupele Ministerului de Interne şi ale celorlalte structuri care au fost angajate în exerciţiu, modul în care ele se desfăşoară. Ceea ce însă nu m-a mulţumit în acest domeniu, al comenzii şi controlului, a fost modul de interacţiune între autorităţile central și cele judeţene şi locale – aici mai avem de lucru, pentru că, în primul rând, la nivel tehnic, capacităţile de comunicaţii între autorităţile centrale şi locale judeţene trebuie îmbunătăţite şi, la fel, la nivel de protocoale de intervenţie la nivel judeţean, acolo este clar că va trebui să mai intervenim. În acelaşi timp, avem, în baza legislaţiei pe care noi am adoptat-o anul acesta, avem un registru naţional de capabilităţi, ceea ce înseamnă că eu, stat, trebuie să ştiu, într-o astfel de situaţie, de unde îmi iau capabilităţi pe care eu nu le am în dotarea autorităţilor: un buldozer, o macara, de care poate am nevoie şi pe care nu am cum să o am pe stocul ministerului, dar există un registru de capabilităţi în baza căruia eu trebuie să ştiu: într-o astfel de situaţie mă duc la operatorul economic X şi, pe baza unei proceduri foarte clare, pot să rechiziţionez un buldozer sau o macara şi să o duc acolo unde am nevoie pentru o interveţie. Aici am constatat că acest registru, care a fost actualizat în acest an, nu reflecta întru totul situaţia din teren, şi aici va trebui să găsim o formulă de adaptare constantă a acestui registru, tocmai pentru a ne asigura că, atunci când avem nevoie de astfel de echipamente, să ştim că le găsim acolo şi să ştim că ele sunt disponibile. În ceea ce priveşte al doilea obiectiv major pe care eu l-am urmărit, noi, ca minister, l-am urmărit în acest exerciţiu, a fost să vedem real care sunt timpii de reacție. Deci, dacă până acum două zile…., dacă cineva întreabă care a fot utilitatea acestui exerciţiu aş spune că poate cea mai mare utilitate a fost exact aceasta: că dacă cineva m-ar fi întrebat acum trei zile cât îi ia unei coloane de autoutilitare ISU să ajungă din judeţul X în judeţul Y, nu aş fi ştiut să spun altfel decât dintr-o estimare făcută de cei de la ISU. Acest exerciţiu ne-a arătat foarte clar, în mod real, cât durează ca o coloană de autoutilitare să ajungă, de exemplu, de la Bihor la Iaşi, cât îi ia să ajungă de la Satu Mare la Bucureşti. I-a luat 12 ore să ajungă de la Bihor la Iaşi. Sunt lucruri care ne pot plăcea mai mult sau mai puţin, dar asta este realitatea şi este important din punctul meu de vedere care este realitatea. De ce? Pentru că numai pe baza acestei realităţi putem să adaptăm acel concept de intervenţie în aşa fel încâ să ştim pe cine ne putem baza în prima oră, în a doua oră, în a cincea oră, în a douăsprezecea oră de intervenţii, deci acum vom şti că, în prima oră de la momentul declanşării unui astfel de dezastru, noi ne putem baza, real, doar pe resursele din zona de dezastru şi din zonele limitrofe. Din judeţele limitrofe s-a ajuns într-o oră la Bucureşti, ceea ce este bine, şi ştim acum, pe baza unor elemente concrete, reale, că nu ne putem baza în primele ore pe judeţele mai îndepărtate de punctul de dezastru. Şi, din nou, aici putem să căutăm vinovaţi, dar nu este o problemă a căuta vinovaţi. Asta este realitatea. Putem să dăm vina pe infrastructură, putem să dăm vina pe nivelul de dotare al ISU, dar, din nou, important este că acum ştim cum să desfăşurăm aceste trupe, ştim cum să integrăm în conceptul de intervenţie resursele pe care le avem, în aşa fel încât să putem să fazăm, în intervenţia într-un astfel de dezastru, să fazăm intervenţia acestor resurse în timp, în aşa fel încâ să putem să fim eficienţi într-o astfel de situaţie. Au fost şi alte puncte slabe pe care le-am detectat în această materie, şi anume, coordonarea între acţiunile de căutare şi salvare şi cele de asistenţă a sinistraţilor. Deci aici au apărut sincope între echipele care se ocupau efectiv de salvare şi de căutarea victimelor virtuale, aşa cum erau ele, printre dărâmături, dar şi asistenţa care era asigurată celor care fuseseră salvaţi. Un alt element care cred eu că trebuie îmbunătăţit este modul în care se iau decizii, decizii cu caracter normativ. La acest moment, conform cadrului legal în vigoare, pentru alocarea anumitor resurse sau deblocarea anumitor fonduri pentru intervenţie, este nevoie de o hotărâre de guvern. Am constatat, în mod clar, că a pregăti, din punct de vedere juridic, o hotărâre de guvern într-o astfel de situaţie nu e cea mai optimă formă de a interveni. În astfel de situaţii ai nevoie de nişte decizii rapide, flexibile, şi aici va trebui să intervenim la cadrul legal, în aşa fel încât să găsim nişte trasee mult mai scurte până la elementul decizional, guvern sau preşedinte, de exemplu, în cazul adoptării unui decret pentru stare de urgenţă la nivel naţional, tocmai pentru a ne asigura că acele resurse pot fi deblocate cât mai repede. Un alt punct slab – pe partea medicală – a fost comunicarea cu serviciile de ambulanţă judeţene şi cu spitalele. Un element important în conceptul exerciţiului şi în procedurile pe care noi le-am elaborat, în acest an, pentru intervenţia în situaţii de urgenţă, era sistemul de cercuri concentrice în ceea ce priveşte intervenţia ambulanţelor, şi anume că, în primă fază, ne bazăm pe ambulanţele SMURD, apoi pe ambulanţele spitalelor şi ambulanţele private, care ar trebui să preia din celelalte urgenţe. Nu trebuie să vă spun, aţi văzut şi dumneavoastră, au fost cazuri punctuale în ţară în care s-a intervenit, în timpul exerciţiului, greu, târziu, la situaţii normale în care ambulanţa era solicitată, ceea ce arată că acest sistem al cercurilor concentrice nu a funcţionat suficient de bine. Deci situaţia în care eu am nevoie, pentru intervenţie, de toate capabilităţile SMURD-ului, de exemplu, pentru a răspunde imediat şi cu dotări, cu cele mai bune dotări pe care le am, practic, şi care sunt la nivelul ambulanţelor SMURD, într-o situaţie de urgenţă, mă poate lăsa potenţial descoperit cu privire la celelalte urgenţe medicale normale, să le spun, atâta timp cât ambulanţele spitalelor şi ambulanţele private nu se integrează suficient de eficient, să spun, în acest proces de intervenţie. Deci, aici este clar că va trebui să lucrăm în continuare pe modul în care cele trei tipuri de servicii de ambulanţe sunt integrate într-un concept comun şi modul în care ele se coordonează. De asemenea, nu s-a putut verifica suficient de bine punerea în aplicare a planului alb la nivelul spitalelor, chiar dacă acestea, în cea mai mare parte, le-au activat. Deci, ele au fost activate, planul roşu, planul alb de intervenţie, a fost activat la nivelul tuturor unităţilor spitaliceşti care erau prinse în acest exerciţiu, dar, la nivel practic, nu am observat la toate spitalele şi măsurile care trebuiau luate conform acelui plan. Deci, şi aici va trebui, în continuare, să investim timp şi resurse în a găsi modelele cele mai bune de interacţiune cu unităţile spitaliceşti. Al treilea domeniu pe care aş vrea să îl relev aici ţine de comunicare. Comunicarea pe ambele paliere, comunicarea faţă de cetăţeni, cetăţenii care nu sunt afectaţi de dezastru, dar şi cetăţenii-aparţinătorii ai celor care ar fi afectaţi de un astfel de dezastru. Şi, în al doilea rând, şi la fel de important, comunicarea cu dumneavoastră, cu presa, cu mediul de comunicare online sau media. Pe toate aceste paliere avem de învăţat. Vă spun sincer, nu am fost mulţumit de metodele pe care le-am găsit, chiar dacă s-au folosit metode noi, s-a folosit Twitter-ul, s-a folosit Facebook-ul pentru comunicare, dar, cred eu, că într-o situaţie reală de criză, dacă am fi într-adevăr în faţa unui dezastru cum ar fi un cutremur de peste 7 grade Richter, nu ştiu câţi din cetăţenii României vor sta pe Twitter sau pe Facebook ca să primească ştiri şi noutăţi cu privire la ceea ce se întâmplă. Deci, este clar că va trebui să ne gândim la alte modalităţi de comunicare cu cetăţenii, va trebui să gândim un alt sistem de servicii de telefonie, prin care fie cetăţenii care vor să ştie ce se întâmplă, fie aparţinătorii victimelor să poată să aibă o comunicare constantă cu autorităţile, pentru a fi informaţi, pe de o parte, dar şi pentru a afla elemente importante cu privire la starea rudelor într-o situaţie de dezastru. De asemenea, în ceea ce priveşte relaţionarea şi comunicarea cu presa, este foarte important, în primul rând, să existe un singur punct de legătură – eu am cerut acest lucru, dar nu cred că s-a înţeles suficient. Aş fi vrut, mi-aş fi dorit şi, dacă vă amintiţi, am şi anunţat, la declanşarea exerciţiului, că m-aş fi aşteptat ca la fiecare jumătate de oră să existe câte un update de comunicare din partea ISU, nu am văzut aceste update-uri la fiecare jumătate de oră. Nu vreau să blamez pe nimeni, a fost un exerciţiu nou, s-au concentrat foarte mult pe derularea exerciţiului ca atare şi comunicarea s-a făcut doar la 3-4 ore distanţă. Şi aici mi-aş dori să găsim un alt model, o altă procedură, prin care, la intervale mult mai scurte, să putem să oferim informaţii mass-media, presei, tocmai pentru a ne asigura că avem şi o diseminare a comunicatelor cât mai largă în populaţie. M-aş opri aici, cum spuneam, aceste concluzii preliminare pe care eu le-am primit astăzi le voi pune la dispoziţia presei, imediat, în această după-amiază. În următoarele 14 zile am cerut un raport detaliat din partea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă cu privire la toate aspectele care au reieşit din acest exerciţiu, tocmai pentru că lecţiile pe care le-am învăţat în aceste două zile aş vrea să fie şi temele de lucru, de aprofundare a procedurilor pentru răspunsuri la situaţii de urgenţă în viitor.Reporter: Şi aş vrea să vă întreb, domnule ministru, din ce ce aţi spus dumneavoastră aici, sunt nişte concluzii pe care noi le-am mai văzut în raportul Corpului de Control al Premierului, după „Colectiv”, făcute tot la nivelul ISU. Ce înţelegem noi acum sau ce ar trebui să înţelegem, că nu s-a schimbat nimic într-un an?Dragoş Tudorache: Nu aş spune asta. Deci, după cum vă spuneam, în primul rând, faptul că acum am putut testa nişte proceduri şi nişte concepte diferite, proceduri şi concepte care, la nivel de comandă, de exemplu, au funcţionat bine, este foarte important. În al doilea rând, modul de mobilizare al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă a fost foarte bun. Că acele autospeciale, cum spuneam, din Bihor au ajuns în 12 ore la Iaşi nu are legătură cu modul în care şi cu rapiditatea cu care s-a mobilizat ISU, ci are legătură cu nivelul de dotare al Inspectoratului, pe care, da, va trebui să îl integrăm în viitoarele reforme pe care va trebui să le facem, dar asta ţine de bani. Ceea ce pe mine m-a interest, în primul rând, este să văd dacă la nivelul structurilor judeţene există capacitatea de a se mobiliza suficient de repede, dacă comanda, în astfel de situaţii, funcţionează suficient de bine, în aşa fel încât să pot să am într-un punct fix – am stabilit Bucureştiul şi Iaşiul în aceste exerciţii – oameni care să vină din absolut toată ţara şi să ajute, după un concept clar integrat. Şi, din punctul meu de vedere, această parte a exerciţiului a fost un succes.Reporter: Mulţumesc.Reporter: În urma acestui exerciţiu, s-a observat dacă Centrul de la Ciolpani, care a fost inaugurat în 2008 de ministrul David la acea oră, este şi funcţional 100%?Dragoş Tudorache: Este.Reporter: 100%. Că au fost unele informaţii referitoare la probleme cu softurile, de exemplu.Dragoş Tudorache: Din punctul meu de vedere, modul în care s-a intervenit integral în acel centru a fost bine făcut. Deci, conceptele şi tehnica de acolo… Întotdeauna ne putem dori mai mult sau mai bine, dar, la acest moment, dotarea de la Centrul de la Ciolpani a funcţionat corespunzător. 100% nu putem fi satisfăcuţi niciodată. Dacă mă întrebaţi pe mine, de exemplu, dotările puse la dispoziţia dumneavoastră nu sunt suficiente, acolo. Şi ideea ar fi ca, într-un astfel de centru integrat, să ai capacitatea să gestionezi totul doar de acolo. Deci, acolo ar trebui să funcţioneze absolut pe toate palierele ceea ce spuneam înainte: şi comanda, şi intervenţia, şi comunicarea, toate trebuie să funcţioneze perfect din acel loc. Deci, mai sunt şi acolo, în mod evident, lucruri de făcut, dar pentru acest stadiu al exerciţiului, din punctul meu de vedere, centrul a funcţionat /bine/. Ultima întrebare, vă rog.Reporter: Bună ziua! Aş avea două întrebări, sunt cu răspunsuri scurte. În primul rând, aţi luat în calcul şi eventuale victime printre angajaţii ministerului şi ai ISU, având în vedere că clădirile în care sunt au probleme cu rezistenţa la cutremur? Câteva au fost expertizate şi ştim asta. Şi, eventual, şi spitalele au probleme cu rezistenţa la cutremure. Deci, ce facem cu victimele? Asta ar fi prima chestiune. Şi, a doua: dacă veţi apuca să aplicaţi toate concluziile astea, să le schimbaţi legislaţia, acolo unde trebuie, sau care este planul pe care îl propuneţi pentru a implementa măsurile?Dragoş Tudorache: Da. Victime, într-o astfel de situaţie reală, pot fi din absolut toate domeniile de activitate, în toate locaţiile pe care le ştim că sunt vulnerabile la cutremure. Asta nu este o situaţie pe care o reglăm în urma unui astfel de exerciţiu. Consolidarea clădirilor cu risc seismic, fie că sunt ele clădiri în care sunt apartamente, fie că sunt clădiri în care funcţionează instituţii ale statului, inclusiv Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă este o cu totul altă discuţie. Da, va trebui, noi, ca stat să investim în perioada următoare pentru a consolida aceste clădiri, dar nu ăsta a fost scopul exerciţiului. Iar victimele, ca atare, că sunt victime din rândul cadrelor Ministerului de Interne, sau că sunt victime civile, nu contează – victimele sunt victime şi toate trebuie să beneficieze de sprijinul autorităţilor într-o astfel de situaţie. În ceea ce priveşte a doua întrebare pe care aţi pus-o, cum spuneam, în 14 zile eu aștept raportul complet şi, în urma acelui raport, toate concluziile care indică către o schimbare a cadrului legislativ… Sper că acum va depinde foarte mult şi de tipul de act normativ pe care va trebui să îl schimbăm. Dacă sunt chestiuni care pot fi reglate la nivel de ordin de ministru sau de hotărâre de guvern, mi le pot asuma, pentru că pot fi adoptate în perioada scurtă pe care o mai am şi o mai avem ca guvern în acest mandat. Dacă sunt chestiuni care trebuie reglate la nivel de lege, va trebui să aşteptăm următorul parlament. Dar ceea ce vreau să fac este să încep pregătirea acestor proiecte, chiar dacă pentru adoptarea lor va trebui să aşteptăm viitorul guvern şi viitorul parlament.Reporter: Dacă îmi permiteţi, o completare faţă de întrebarea colegului meu. În cadrul exerciţiului, s-a luat în considerare că toate echipamentele existente în momentul de faţă în centrele ISU şi tot personalul, în cazul unui cutremur de 7 grade, este sută la sută funcţional – cred că la asta s-a referit colegul meu – sau dacă s-a luat în calcul că o parte din echipamentele folosite de ISU ar putea să fie indisponibile din momentul în care sediul în care se află pompierii şi departamentul se prăbuşeşte.Dragoş Tudorache: Da, sigur că da. Deci, şi asta este o realitate căreia va trebui să îi facem faţă într-o astfel de situaţie, dar asta nu poate fi prevăzută nici într-un fel. Ideea este să putem să compensăm cât mai repede. Şi mecanisme de compensare există în conceptul de intervenţie şi s-a văzut. De aceea, după cum aţi observat, pe parcursul exerciţiului am introdus foarte multe elemente care nici măcar nu făceau parte din conceptul iniţial. Am cerut să fie introduse replici la cutremur, tocmai pentru a vedea dacă putem să mutăm resurse dintr-o parte în alta, sau resurse care sunt indisponibilizate într-o parte, sau, de exemplu, în cazul spus de dumneavoastră, ce fac dacă s-ar prăbuşi o clădire în care am anumite echipamente? Le compensez din alte părţi şi le aduc acolo. Ceea ce, însă, trebuie avut în vedere este şi faptul că – şi asta o ştiam deja, nu aveam nevoie de nici un exerciţiu – dotările sunt departe de a fi cele pe care le-am dori. Am văzut deja că a apărut şi în spaţiul public faptul că avem un singur echipament de detectare în ruinele unei clădiri a victimelor. Da, deci, va trebui să avem! Cu un singur echipament va fi foarte dificil să intervenim într-o situaţie reală, în care avem o multitudine de clădiri prăbuşite în acelaşi oraş, sau în mai multe oraşe din ţară. Dar, din nou, astea sunt lucruri pe care le ştiam. Ştiam că dotarea este deficitară, va trebui să investim, noi, ca stat, şi aici nu ţine de capacitatea ISU. Noi, ca stat, va trebui să facem nişte alegeri strategice importante în următorii ani şi să alocăm resursele suficiente pentru a fi mult mai bine pregătiţi din punct de vedere al dotării. Pentru că, oricâtă bună-voinţă şi oricâtă competenţă ar avea ISU – şi eu cred în competenţa pomierului român – dacă nu are dotările suficiente, nu va putea să facă faţă cu brio unei astfel de situaţii, până la capăt.Reporter: Şi analiza de peste două săptămâni va avea şi o analiză financiară, cu dotările necesare pentru situaţii de urgenţă în cazul unui cutremur de 7 grade, de exemplu?Dragoş Tudorache: Nu în aceste două săptămâni. Dar voi cere o astfel de analiză imediat după. În aceste două săptămâni vom şti ce a funcţionat din punct de vedere al dotărilor şi ce nu a funcţionat, şi va releva şi acele elemente de dotare de care mai avem nevoie. Apoi, le voi cuantifica, pentru a avea un pachet de investiţii minime pe care, ulterior, fie acest guvern, dacă mai avem timp, fie următorul guvern să şi-l asume, pentru a completa această înzestrare a ISU.