Istoric Instituţie

1 iulie 1831

La data de 1 iulie 1831, în Ţara Românească şi 1 ianuarie 1832 în Moldova, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului Organic, apare pentru prima dată denumirea Ministerul Trebilor din Lăuntru, Ministerul de Interne de mai târziu, care era însarcinat cu conducerea administraţiei generale a ţării, realizarea ordinii interne şi siguranţei statului, precum şi coordonarea unor importante sectoare de activitate socială şi economică.

16 iulie 1862

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza și N. Kretzulescu, ministru Secretar de Stat la Departamentul din Întru, semnează Ordonanța nr. 495 prin care se pun bazele înființării unui singur Minister de Interne, cu sediul la București.

20 iulie 1864

Prin Legea nr.160 Ministerul de Interne s-a unit cu Ministerul Lucrărilor Publice şi a luat titulatura de Ministerul de Interne, Agriculturii şi Lucrărilor Publice, act necesar pentru impulsionarea lucrărilor publice cu ajutorul administraţiei generale. Patru ani mai târziu, în 1868, Ministerul Agriculturii, Comerţului şi Lucrarilor Publice s-a desprins din Ministerul de Interne

1 noiembrie 1892

Odată cu aprobarea „Legii pentru organizarea autorităţilor administrative exterioare, dependente de Ministerul Internelor şi fixarea circumscripţiilor administrative”, a fost făcută o organizare teritorială a Ministerului de Interne, în compunerea căruia intrau: inspectorate generale administrative; prefecturi de judeţe, subprefecturi de judeţe şi plăşi; primarii de comune urbane şi rurale

20 iunie 1913

se adoptă o nouă lege pentru organizarea Ministerului de Interne, în compunerea căruia intrau servicii centrale şi servicii speciale. Între serviciile speciale erau şi Direcţiunea Generală a Serviciului Sanitar, Direcţiunea Generală a Telegrafelor, Poştelor şi Telefoanelor, Direcţiunea Generală a Închisorilor, Monitorul Oficial şi Imprimeria Statului

22 iunie 1919

Printr-un Decret-Lege, structura Ministerului de Interne s-a extins la nivelul României Mari

21 iulie 1929

A fost adoptată de Adunarea Deputatilor, „Legea administrativă”, iar de Senat la 25 iulie. Prefectul, ca şef al administraţiei judeţene, era reprezentantul guvernului în judeţ şi era numit prin Decret-Regal.

2 august 1929

A fost aprobată „Legea ministerelor” care s-a ocupat şi de Ministerul de Interne. Între atribuţiile sale amintim: conducerea administraţiei generale a ţării, ordinea şi siguranţa statului, controlul administraţiilor locale etc

25 ianuarie 1930

Prin „Regulamentul de organizare a Ministerului de Interne” s-a revenit la definirea Ministerului de Interne dată de Regulamentul Organic cu aproape un secol în urmă, anume că „Ministerul de Interne are în atribuţiile sale conducerea administraţiei generale a Ţării, ordinea şi siguranţa statului”.

4 ianuarie 1936

„Legea de organizare a Ministerului Internelor” prevedea ca instituţia, ca factor politic răspunzator de ordinea internă a statului, avea dublă misiune: administrarea generală a ţării şi apărarea ordinii publice şi siguranţei statului. Pe langă Ministerul de Interne funcţionau, ca instituţii ataşate, Oficiul Naţional de turism, Oficiul Naţional pentru Apărarea populaţiei contra atacurilor aeriene, Oficiul emisiunilor radiofonice şi al cinematografiei şi Institutul General de Statistică;

28 septembrie 1939

A fost înfiinţat Ministerul Ordinii Publice care avea ca atribuţii conducerea Poliţiei Generale a Statului şi Jandarmeriei. A fost desfiinţat la 3 octombrie acelaşi an, atributele sale fiind redate Ministerului de Interne

1941

Ministerul de Interne a luat denumirea de Ministerul Afacerilor Interne.

1947

Are loc o nouă organizare a Ministerului Afacerilor Interne, în structura căruia au intrat mai multe servicii ale administraţiei centrale şi locale. Trupele de Grăniceri, înfiinţate în 1904, au trecut în subordinea Ministerului de Interne până în anul 1960, când au fost transferate la Ministerul Apărarii Naţionale, revenind ulterior la M.I., dupa evenimentele din 1989;

30 august 1948

Prin Decretul nr.221, în structura organizatorică a Ministerului Afacerilor Interne din 1947 s-a mai adaugat Direcţia Generală a Securitaţii Poporului.

16 martie 1949

Ministerul Afacerilor Interne a primit o nouă organizare prin Decretul nr.102, instituţia urmând a fi condusă de un ministru, ajutat de un consiliu, miniştrii adjuncţi şi consilieri ministeriali.

20 septembrie 1952

A avut loc reorganizarea Ministerului Afacerilor Interne prin Decretul nr.324. A apărut, astfel, Ministerul Securităţii Statului, organ central distinct de Ministerul Afacerilor Interne.

7 septembrie 1953

Prin decretul nr.365 s-a dispus contopirea Ministerului Securităţii statului cu Ministerul Afacerilor Interne. 11 iulie 1956 – Prin Hotarârea Consiliului de Miniştri nr.1361 se stabileşte o nouă structură Ministerului Afacerilor Interne care era organizat pe două departamnete: Departamentul Securităţii şi Departamentul Internelor.

30 mai 1963

Ministerul Afacerilor Interne a primit prin Decretul nr.141 o nouă structură organizatorică: Aparatul de securitate; Direcţia politică a trupelor şi formaţiilor Ministerului afacerilor Interne; Trupele; Aparatul militarizat; Direcţia Generală a Arhivelor Statului; unităţi teritoriale (16 unităţi regionale).

22 iulie 1967

Ministerul Afacerilor Interne a primit o nouă organizare prin Decretul nr.710. În cadrul ministerului funcţiona Departamentul Securităţii Statului, condus de Consiliul Securităţii Statului.

4 aprilie 1968

A fost reorganizat din nou Ministerul Afacerilor Interne, Consiliul Securităţii Statului desprinzându-se ca organ central de stat.

19 aprilie 1972

Prin Decretul nr.130, Consiliul Securităţii Statului fuzionează cu Ministerul Afacerilor Interne. Din noua instituţie făceau parte: securitatea, miliţia, trupele de securitate şi de pompieri, penitenciarele şi arhivele statului.

22 decembrie 1989

Conform Deciziei Frontului Salvării Naţioanle, Ministerul de Interne a trecut în subordinea Consiliului Militar Superior.

25 decembrie 1989

Potrivit Comunicatului nr. 2 al Frontului Salvării Naţionale, toate unităţile Ministerului de Interne au fost integrate Ministerului Apărării Naţionale.

18 decembrie 1990

A fost adoptată Legea nr.40 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, din care făceau parte următoarele structuri: Poliţia, Jandarmeria, Poliţia de Frontieră, Pompierii, Arhivele Naţionale.

3 iunie 1992

Prin Legea nr 56, Comandamentul Trupelor de Grăniceri a devenit Comandamentul Naţional al Grănicerilor, Direcţia Poliţiei de Frontieră şi Poliţia Transporturi Navale din Inspectoratul General al Poliţiei.

4 iunie 1999

Prin Ordonanţa de Urgenţă nr 80 a Guvernului României s-a înfiinţat Poliţia de Frontieră Română, care reuneşte în structura sa Comandamentul Naţional al Grănicerilor, Direcţia Poliţiei de Frontieră şi Poliţia Transporturi Navale din Inspectoratul General al Poliţiei.

28 iunie 2003

Prin Ordonanţa de Urgentă a Guvernului României nr.63 aprobată de Legea nr.604 din 22 decembrie 2003, Ministerul de Interne se uneşte cu Ministerul Administraţiei Publice şi ia denumirea de Ministerul Administraţiei şi Internelor.

22 decembrie 2012

Prin Ordonanţa de Urgentă a Guvernului României nr.96 din 2012, se înfiinţează Ministerul Afacerilor Interne, prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, după preluarea activităţii în domeniul administraţiei publice de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice