În acest moment solemn al Zilei Holocaustului, sunt profund solidar cu poporul evreu și cu statul Israel, care se confruntă cu provocări și amenințări grave.
Condamn ferm atacurile teroriste care au avut loc și, cu inima plină de compasiune și solidaritate, doresc să transmit sincere condoleanțe familiilor victimelor.
Statul Israel are dreptul, garantat de legislația internațională, de a se apăra împotriva terorismului. Nicio națiune nu ar trebui să trăiască cu frica permanentă a atacurilor asupra cetățenilor săi.
În acest moment de comemorare a Holocaustului, învățăm și din trecutul nostru și ne amintim că pacea și coexistența pașnică sunt cele mai prețioase valori ale umanității. Sper ca lecțiile dureroase ale istoriei să ne îndrume spre un viitor în care niciun popor sau comunitate să nu mai fie amenințat de violență și ură, iar oamenii să poată trăi în pace și prosperitate.
Data de 9 octombrie, când marcăm Ziua Holocaustului, stă sub semnul asumării și al responsabilității pentru tragicele evenimente din perioada celui de Al Doilea Război Mondial, dar este și un reper al angajamentului fiecăruia dintre noi ca fapte de acest fel „să nu se mai repete”.
Această Zi se constituie și ca un moment de reflecție asupra viitorului, asupra acelui viitor pe care noi îl construim pentru generațiile care vin, un viitor bazat pe adevăr, pe respect reciproc, pe cunoașterea realităților istorice. Este, de aceea, firesc să oferim copiilor noștri acces neîngrădit la trecut, la toate acele momente semnificative pentru evoluția unei națiuni. Salut și susțin predarea în școli a cursului „Istoria Evreilor. Holocaustul”, materie care contribuie nu doar la familiarizarea unei generații aflate la vârsta maturității cu istoria, cultura și tradițiile evreilor din România, ci și la promovarea și consolidarea valorilor esențiale pentru progres: libertate, democrație, identitate.
Recunoașterea greșelilor trecutului este semnul maturității unei națiuni, parte a fundamentului pe care s-a construit o națiune modernă și puternică. În același timp, realitățile politice, economice, geopolitice reclamă precauție din partea instituțiilor statului, dar și a simplilor cetățeni.
Suntem datori să combatem orice tendință de alunecare către extremism, orice apropiere, evidentă sau mascată, ce s-ar putea plasa în registru antisemit, rasial ori discriminatoriu. Iar pe cei seduși, astăzi, de o iluzorie siguranță pentru care ar plăti cu propria libertate îi îndemn să facă recurs la istoria recentă, interbelică sau postbelică, și să se aplece cu sinceritate și asumare asupra a ceea ce au fost Pogromurile de la București, Dorohoi, Iași ori deportarea evreilor și romilor în Transnistria.
În același timp, mi-aș dori să purtăm în suflet imaginea luminoasă a unor oameni, pe care fiecare dintre noi ar fi trebuit să îi cunoaștem din cărțile de istorie, acei „Drepți între popoare” care au avut curajul să lupte pentru dreptate și adevăr, unii chiar cu prețul vieții, cum au fost: Traian Popovici, Viorica Agarici ori Regina Mamă Elena.
Trebuie să înțelegem că Holocaustul nu este doar apanajul istoriei și al istoricilor, ci este o reflexie a noastră ca oameni, capabili de cruzime și ură ori de nobile manifestări de bunătate și umanitate. Holocaustul este, dincolo de discuțiile morale, teologice și etice, o expresie a firii umane. Când vom accepta și vom înțelege acest aspect în profunzimea lui și vom depăși conceptul de Holocaust ca simplă „lecție” a trecutului vom fi cu adevărat liberi și suficient de puternici pentru a ne construi un viitor în afara oricăror temeri legate de experiențele funeste ale trecutului.
Educația – în familie și școală, cunoașterea adevărului istoric, curajul și inteligența sunt ancore ale unei lumi în care evenimente ca cele pe care le comemorăm astăzi „să nu se mai repete”!
