Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, moment care stă sub semnul asumării și responsabilității pentru tragicele evenimente din perioada celui de Al Doilea Război Mondial, este, dincolo de simbolistica istorică, semn și reper al angajamentului fiecăruia dintre noi ca fapte de acest fel „să nu se mai repete”.
Tragedia uciderii celor șase milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german este parte a istoriei universale, asumarea trecutului fiind esențială pentru evoluția și raporturile sincere dintre state și oameni.
Amintirea celor care au suferit, care au fost persecutați, care și-au pierdut viețile în mod nedrept, suferințele cumplite ale milioanelor de oameni – unii supuși la torturi și experimente oribile, rupți din familiile lor, luptând pentru supraviețuire în condiții inumane, trebuie să continue să ne inspire și să ne amintească de responsabilitatea noastră colectivă.
Privind semnele prezentului și asumând lecția trecutului, trebuie să fim prudenți, solidari și fermi în raport cu tendințele extremiste, fie că se manifestă la nivel individual sau promovate de entități mai mult sau mai puțin vizibile. Este semnificativ cazul statului Israel care, în urmă cu câteva luni, a devenit ținta atacurilor unor indivizi coagulați prin violență și ură.
Firesc, am fost și rămânem alături de poporul evreu și de statul Israel!
Extremismul, intoleranța, xenofobia, antisemitismul pot fi „seducătoare” pentru o generație care nu a cunoscut decât libertatea, pentru cei care nu au făcut nici un efort pentru drepturi și libertăți pe care le-au moștenit și de care s-au bucurat firesc. Fără repere și educație solidă violența și ura devin un mod de viață, capătă forme de asociere între indivizi și, tragic, devin încercări de a impune celorlalți, prin orice forme, propria viziune.
De aceea, reamintesc una dintre credințele mele puternice: educația este cheia pentru a preveni repetarea unor asemenea tragedii, iar noi suntem cei care avem responsabilitatea de a transmite generațiilor viitoare învățămintele acestei întunecate perioade a istoriei. Sunt din ce în ce mai puțini supraviețuitori ai lagărelor de exterminare naziste, ca și ai formelor naționale de represiune de acest fel, dar noi suntem cei care avem datoria să nu uităm și să fim vigilenți ca aceste fapte „să nu se mai repete”!
„M-am întors să vă vorbesc, să vă întind mâna, să vă cer să deveniți martori, căci noi nu vom mai putea depune mărturie pentru multă vreme”, spunea într-un discurs în Parlamentul European, Margot Friedländerm, supraviețuitoare a Holocaustului.
Educația este cea care oferă deschidere și înțelegere, cea care promovează toleranța și compasiunea, care ne dă puterea de a construi, împreună, un viitor sigur și prosper.
Trebuie să avem curajul asumării, să înțelegem că Holocaustul este despre criminali și victime, despre compasiune ori lipsa ei, dar, mai ales, despre infinitele posibilități ale omului și umanității.
